Conform earth.org în general în perioada dintre 2000 și 2018, indexul habitatului speciilor a scăzut cu 2%, indicând o tendință de puternic declin al num[rului zonelor disponibile habitatelor speciei animale. Fiind în permanență fragmentat, extins sau declarat nepotrivit datorită schimbărilor climatice, însă mai ales datorită activităților umane, ariile care în trecut erau habitate naturale pentru specia animală, au dispărut. Agricultura industrială intensivă, schimbarea destinației teritoriilor, operațiuni miniere au privat animalele de traiul în mediul lor natural.
Populațiile de animale sălbatice au scăzut în medie cu 69% intre anii 1970 și 2018. Pentru a stopa declinul populațiilor de animale sălbatice și distrugerea habitatului lor natural, s-a pus în discuție ideea unor “drepturi ale animalelor sălbatice la habitat natural”. Din moment ce unele animale sălbatice se bazează direct pe habitatele lor natuale pentru supraviețuire, dispariția acestor teritorii pune în pericol supraviețuirea lor.
Recunoașterea drepturilor animalelor sălbatice la habitat natural presupune niște nevoi dificil de pus în armonie cu doleanțele umanilor, precum cultivarea maselor lemnoase, extragerea apei, drenajul surselor de apă curgătoare sau construirea de infrastructură.
Oamenii de știință susțin că animalele non-umane, incluzând aici mamifere și păsări deopotrivă, precum și alte creaturi precum caracatițele sunt ființe care au conștiință.
“Dar, ce ar fii dacă ar exista o lume în care fiintele umane și ființele non-umane ar trăii într-un habitat comun. Să spunem că undeva într-un viitor posibil, granițele dintre habitate dispar, iar oamenii dezvoltă un corp care să le asigure supraviețuirea într-un habitat specific mai mult animalelor non-umane. “(Anca Raluca Memete)
În elaborarea proiectului său Anca pornește de la termeni precum:
Omologia este diferită de analogie prin faptul că analogia reprezintă o similaritate a structurii având la bază nu originea evoluționară comună ci similaritatea utilizării. Așadar membrele superioare a unor foarte diferite mamifere precum omul, liliecii și căprioara sunt omoloage; forma pe care o ia scheletul, numărul oaselor din membrele diferite sunt practic identice și reprezintă modificări adaptative ale stucturii membrelor superioare a unor predecesori mamiferi comuni.
Biologia speculativă este un sistem de producție multidisciplinar, multimodal și pluristratificat care se află la intersecția dintre designul speculativ, biologia sintetică și critică culturală. Biologia speculativă este o formă de artă sau o practică în cercetarea artistică ce urmărește să se extindă dincolo de relativ îngustul scop al lumii artistice contemporane. Biologia speculativă simulează viitoruri posibile. ( traducere din articolul “What is speculative biology – dr. Pinar Yoldas pentru medium.com)
Biologia sintetică este interconectată de bioinformatică, genomică și biologie biologie molecuară, “vizualizând” organisme de negăsit în natură.
În viziunea fizicianului britanic Freeman Dyson, un viitor biotechnologic ar putea “resuscita“ economiile rurale care au fost spulberate în urma dezvoltării urbanismului, industrializării, acesta faptul că proiectarea unor noi forme de viață poate avea consecințe grave probleme etice, acesta susține ca generațiile viitoare vor gestiona responsabil această lume.
Critica culturală
O mutație este o schimabare bruscă și întâmplătoare a materialului genetic a unei celule care o poate determina pe aceasta si celelalte celule derivate din aceasta să difere ca aspect și funție de celula originală. Dacă gena acestei structuri este transmisibilă, atunci aceasta intră în lanțul evoluției Darwiniene. Ideea selecției naturale are la bază întocmai aceste mutații care se răspândesc prin populații de-a lungul a mai multor generații.
În utopia Ancăi Raluca M., societatea a ajuns la un nivel atât de ridicat al conștiinței încât adn-ul uman a fost influențat să modifice aparența umană într-un hibrid uman animal. Ultra ecologiștii și Bio-hackerii au gaăsit soluția ideală pentru un cadru habitual acum total schimbat datorită schimbărilor prin care a trecut planeta în ultimii mii de ani. Limitele dintre rgenul animal si cel uman au fost distruse, acum oamenii și animalele sălbatice împart același spatiu habitual.
Animal-Human Utopia este o lucrare de design de personaj, încadrată în metodele designului speculativ și urmărește să ridice întrebarea “ce putem face noi oamenii pentru ca toate ființele cu care împărțim planeta să fie în siguranță”.
Anca Raluca Memete este artist plastic care lucrează cu mixed media, iar lucrările ei vorbesc despre inerența fragilității umane. Ariile în care se dezvoltă activitatea artistică a Ancăi este animația-stop cadru și ilustrația.
Anca Raluca Memete este masterandă la Facultatea de Design, UAV Arad.
Leave a Reply