RO
Scroll down for english version
În luna septembrie 2025 Nagy-Hera Miruna și Stănescu Maia Gabriela, eleve din Arad, au participat la Ars Electronica Festival din Linz, Austria, unul dintre cele mai importante evenimente internaționale dedicate artei, tehnologiei și societății, în cadrul programului Youth Exchange, Create Your World.
Participarea lor la festival a reprezentat premiul special oferit de Asociația Doar Mâine în cadrul concursului Media Art Prize Only Tomorrow 2025, primul concurs dedicat adolescenților din Arad.
Youth Exchange a avut loc în cadrul unui parteneriat internațional de schimb de tineri din care face parte Asociația Doar Mâine , care le oferă tinerilor șansa să exploreze workshop-uri, evenimente dedicate artei media și activități de coalizare a grupului și networking care pun sub semnul întrebării relația dintre om și tehnologie prin intermediul artei. În 2025 schimbul de tineri s-a desfășurat la Festivalul Ars Electronica, centrul acestui partneriat.
Cele două eleve, Nagy-Hera Miruna și Stănescu Maia Gabriela, s-au remarcat în cadrul proiectului Media Art Prize Only Tomorrow 2025. Maia Stănescu a participat la concurs și a câștigat Premiul special oferit de asociație, care i-a oferit șansa de a merge la Youth Exchange – Ars Electronica. Nagy-Hera Miruna, datorită activității de voluntar social media care a avut un impact major în promovarea competiției, a reprezentat asociația la festival.
Ambele eleve au luat parte la ateliere de creație, au vizitat expozițiile din cadrul festivalului și au avut ocazia să interacționeze cu tineri participanți la Youth Exchange din Austria, Ungaria, Germania și alte țări, ceea ce le-a oferit o experiență interculturală valoroasă și o deschidere spre noi perspective asupra artei și noilor tehnologii asumate social.
Cum a fost pentru voi experiența Ars Electronica?
Miruna Hera: „A fost overwhelming în cel mai bun sens. Totul era la un alt nivel, de la buget, la logistică, dar și cel de gândire și inovație. Am participat la mai multe workshopuri, de la stickere de protest și drag workshop, până la animație de colaj. Ultima zi am avut-o liberă ca să explorăm festivalul și orașul. Mi-a plăcut mult atmosfera, eram tineri de vârste apropiate, așa că am avut ocazia să comunicăm și să ne cunoaștem ușor.”
Stănescu Maia Gabriela: „Mi s-a părut foarte fain, cea mai apropiată experiență până acum de un artist get-together. Am mai fost într-o tabără de artă, dar nu se compară, chiar și dacă ignori aspectul de festival. Atelierele au fost foarte bine organizate, dar cu multă flexibilitate: dacă voiam să mănânc sau să mă plimb, puteam face asta fără să aștept o pauză fixă. Atâta timp cât aveam un proiect finalizat la final, puteam lucra în ritmul meu. Genul ăsta de program mi-a stimulat foarte mult creativitatea.”
Ce instalații sau proiecte v-au rămas cel mai mult în minte?
Miruna Hera: „Unul dintre ele a fost un exponat interactiv despre date personale. Ți se scana fața, apoi un algoritm analiza dacă ești periculos sau nu. Îți tipăreau chipul și îl trimiteau pe o bandă rulantă, iar la final primeai un procent cu nivelul de încredere. A fost foarte intens, mai ales pentru că părea ceva oficial și legal. Mi-a plăcut și o instalație de șamanism digital, unde se combinau codarea cu elemente ritualice antice, recrutând participanți într-o experiență colectivă. Am văzut și un calculator realizat din aer și apă de o artistă româncă. Era construit într-un plexiglas și pentru mine semăna cu un organism uman, mă făcea să mă gândesc la cum circulă sângele prin corp. O altă lucrare spectaculoasă a fost o instalație cu lămpi colorate conectate la senzori pe clădirea festivalului. De fiecare dată când două persoane își dădeau mâna, apărea o anumită culoare; dacă se sărutau, apărea alta. La final se făcea o statistică a interacțiunilor. Mi s-a părut fascinant, dar și puțin ciudat, pentru că oamenii erau monitorizați fără să știe exact cum.”
Stănescu Maia Gabriela: „Cel mai mult m-a impresionat o instalație cu câini-robot ținuți în lesă. Mi s-a părut că avea o temă foarte relevantă social, mai ales pentru România, și era executată impecabil. Un detaliu care m-a marcat a fost faptul că boturile, de obicei rotunde, erau schimbate cu un fel de grilaj asemănător unei botnițe. Și spațiul a contat mult: instalația era expusă într-o zonă de tip buncăr, iar ecoul lanțurilor și al lătratului din boxe îți bubuia în urechi. Simțeai fizic prin ce trece câinele. Din păcate n-am reținut numele artistei, am văzut-o într-un tur ghidat, dar experiența a fost foarte puternică.”
Ai asistat și la performance-uri. Care te-a impresionat cel mai mult?
Miruna Hera: „A fost unul foarte atipic și memorabil: doi performeri reprezentau un meci de box între „Elon” și „Zucc” (adică Elon Musk și Mark Zuckerberg). Se dezbrăcau, își scriau numele pe corp și se luptau pe scenă, în fiecare zi. Publicul era provocat să țină cu unul sau altul. La final, indiferent de rezultat, apărea mereu mesajul „Palantir câștigă” – un comentariu ironic despre puterea marilor corporații tech.”
Cum ți s-au părut oamenii pe care i-ai întâlnit acolo?
Miruna Hera: „Ce am apreciat cel mai mult a fost că artiștii nu erau excentrici sau inaccesibili, așa cum poate te-ai aștepta. Erau oameni foarte modești și deschiși, deși realizau proiecte extraordinare, bazate pe cercetări complexe. Explicau cu răbdare și comunicau cu publicul. Mi-a plăcut mult această atitudine, era un mediu prietenos, unde chiar simțeai că poți învăța și descoperi lucruri noi.”
La expoziția Media Art Prize Only Tomorrow Arad, doi artiști din Austria și Ungaria au adus în prim-plan perspective aparent diferite, dar surprinzător de complementare asupra lumii în care trăim.
Sophie Kurz, elevă la o școală de modă din Austria, a câștigat competiția U19 – Create Your World care face parte din Prix Ars Electronica, una din cele mai relevante competiții de artă, tehnologie și societate din lume, cu un proiect în care a combinat fotografia cu designul vestimentar, explorând frumusețea detaliilor mici din viața de zi cu zi. Alături de ea, Balázs Szélig, un tânăr pasionat de tehnologie din Ungaria, a prezentat un sistem inovator de cronometrare pentru competiții sportive, bazat pe simplitate și eficiență. El a câștigat concursul <19 Shape your world! organizat de C³: Center for Culture & Communication Foundation din Budapesta, Ungaria.
Pentru Sophie, experiența din Arad a fost plină de descoperiri neașteptate.
Sophie Kurz: „A fost prima mea vizită în România și am venit complet singură. Recunosc că eram foarte curioasă și emoționată. Dar am primit atât de mult sprijin chiar dinainte să ajung, încât m-am simțit imediat în siguranță. Nita și studenții ei au fost extraordinari, m-au ghidat prin oraș și mi-au arătat locurile frumoase.”
Atmosfera Aradului i s-a părut prietenoasă și plină de farmec: „E un oraș mic, dar are o energie aparte. Mi-a plăcut foarte mult galeria Simonei și felul în care arta se ascunde în clădirile vechi. Îmi place arhitectura asta uneori degradată, pentru că și ea are frumusețea ei.”
Ți-a amintit ceva din Arad sau din România de frumusețea liniștită, cotidiană, care ți-a inspirat proiectul Detail in Life?
Sophie Kurz: „Da, arta este peste tot. Îmi place de asemenea arhitectura veche, uneori chiar degradată. În seara de după expoziție, am văzut o casă galbenă scăldată în lumina apusului. Strălucea ca un tablou. Mai târziu, am deschis fereastra hotelului și am auzit greierii. M-a dus cu gândul la copilăria mea în Ungaria. A fost un mic detaliu, dar pentru mine a însemnat enorm. A confirmat ideea proiectului meu: frumusețea e peste tot, în cele mai mici momente, dacă știm să privim.”
Proiectul „Detail in Life” nu se exprimă printr-o expoziție clasică de fotografie, ci prin modă. Sophie imprimă fotografii personale pe tricouri, iar peste ele aplică tul, un material diafan: „Tulul pentru mine simbolizează ușurința, curgerea vieții. A fost modul prin care am unit două pasiuni, moda și fotografia, și am dat sens artistic unui lucru personal.”
Mai mult decât un exercițiu estetic, proiectul are o componentă filosofică. „Cred că atunci când faci artă, lucrezi cu tine însuți. Înveți să te cunoști, să îți asculți emoțiile, să ai încredere în tine. Procesul artistic aduce o liniște interioară, și de aceea cred că arta poate contribui la reducerea tensiunilor din societate.”
La Arad, Sophie a remarcat deschiderea publicului: „Toată lumea a fost atât de caldă și receptivă. Publicul chiar a ascultat cu atenție discursul meu, și asta m-a făcut foarte fericită. M-am simțit într-un spațiu sigur, unde vocea mea chiar conta. Mi-ar plăcea ca și în Austria să avem mai multe expoziții dedicate liceenilor, așa cum am văzut aici.”
Ce mesaj ai dori să le transmiți tinerilor artiști români care, la rândul lor, caută frumusețea în viața de zi cu zi?
Sophie Kurz: „Știu cât de greu este să rămâi mereu pe deplin prezent. Dar vreau să ne amintim să nu uităm de copilul din noi, acea parte care se juca afară fără griji, fără telefoane sau distrageri. De multe ori trecem cu vederea momente mici și frumoase, cum ar fi o călătorie de 30 de secunde printre câmpuri de flori care ne-ar putea aduce atâta recunoștință. Haideți să ne folosim simțurile și să ne schimbăm perspectiva pentru a vedea, auzi și simți cu adevărat aceste mici minunății cotidiene. Conștientizarea ne poate aduce multă recunoștință, dacă ne permitem să o îmbrățișăm.”
În contrast cu abordarea poetică a lui Sophie, Balázs a adus la Arad un proiect eminamente tehnic: un sistem de cronometrare wireless pentru competiții sportive. Totuși, și în spatele acestei invenții stă aceeași dorință de a răspunde unei nevoi reale printr-o idee simplă, dar eficientă.
Cum a fost experiența ta de a vizita Aradul și de a-ți prezenta proiectul aici?
Balázs Szélig: „A fost prima mea vizită în România și totul a fost interesant pentru mine. Prezentarea a mers bine și m-am bucurat de interacțiunea cu publicul și cu ceilalți studenți. Am descoperit o comunitate artistică diferită de cea din Ungaria, dar foarte deschisă.”
Cum ți s-a părut scena de artă și media din Arad, în raport cu cea din Ungaria?
Balázs Szélig: „În Ungaria, competițiile la care participăm noi sunt mai variate, pot fi jocuri video, aplicații mobile, robotică sau artă digitală. În România, evenimentul a fost concentrat mai mult pe proiecte artistice cu un mesaj social. Am apreciat mult această focalizare.”Proiectul său a pornit dintr-o nevoie concretă: „Fratele meu face parte dintr-o asociație sportivă asemănătoare cu Ninja Warrior. Aveau nevoie de un sistem de cronometrare și am decis să îl creez. Are doar două butoane, START și STOP, care comunică wireless. Organizatorii pot urmări competiția printr-o interfață web simplă. Am vrut să fie ieftin, intuitiv și în același timp profesionist.” Juriul a remarcat respectarea principiului „KISS – Keep It Simple, Stupid”. Balázs râde: „Pentru mine a venit natural. Învăț tehnici de programare la școală și încerc să scriu cod cât mai clar și eficient. Cred că dacă păstrezi lucrurile simple, oamenii le pot înțelege și folosi mai ușor.” Deși nu se consideră „foarte artistic”, vizita în România l-a inspirat să gândească mai creativ: „M-am gândit să creez un proiect care să combine algoritmi IT cu modele vizuale, pentru a genera artă digitală din date reale.Experiența de aici m-a făcut să văd că tehnologia și arta pot funcționa împreună.” Pentru viitor, Balázs plănuiește să îmbunătățească sistemul său cu cipuri de urmărire wireless, care ar elimina necesitatea butoanelor manuale: „Astfel, sistemul ar deveni mai profesionist și chiar ar putea fi vândut ca produs.”
Ce sfaturi ai oferi tinerilor din România sau din alte țări care își doresc să inițieze proiecte tehnologice sau creative, dar nu știu de unde să înceapă?
Balázs Szélig: „Nu vă fie teamă să începeți ceva unic sau chiar ciudat. Dacă eșuați, e doar un pas mic spre succes. Încredeți-vă în voi, gândiți offline, luați notițe pe hârtie, planificați-vă ideile. Învățați să meditați și să creați, nu doar să consumați conținut digital. Perseverența și încrederea în sine sunt cheia.”
Despre proiect
Media Art Prize Only Tomorrow este primul concurs de artă media dedicat adolescenților din Arad și face parte dintr-un program educațional și cultural care promovează expresia artistică digitală și reflecția critică asupra prezentului și viitorului. Proiectul este realizat de Asociația Doar Mâine și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Media Art Prize Only Tomorrow este un proiect al Asociației Doar Mâine, dedicat susținerii educației artistice contemporane și promovării tinerilor artiști.
Asociația Doar Mâine este o organizație non-guvernamentală fondată în 2022 în Arad, România, care promovează proiecte transdisciplinare la intersecția dintre artă, educație, tehnologie și ecologie. Scopul său este de a crea contexte inovatoare de învățare și expresie artistică, adresate în special tinerilor și cadrelor didactice.
Parteneri
Ars Electronica Festival (AT), Colegiul Național „Moise Nicoară” Arad, Colegiul Naţional „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” Arad, Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad, Colegiul Național „Elena Ghiba Birta” Arad, Complexul Muzeal Arad, Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad, Asociația ArtCrowd București, Facultatea de Design UAV Arad.
Sponsor
EATON
EN
In September 2025, Nagy-Hera Miruna and Stănescu Maia Gabriela, students from Arad, participated in the Ars Electronica Festival in Linz, Austria, one of the most important international events dedicated to art, technology and society, as part of the Youth Exchange, Create Your World program.
Their participation in the festival represented the special prize offered by the Only Tomorrow Association within the Media Art Prize Only Tomorrow 2025 competition, the first competition dedicated to teenagers in Arad.
The Youth Exchange took place within the framework of an international youth exchange partnership of which the Doar Mâine Association is a part, which offers young people the chance to explore workshops, media art events, and group coalition and networking activities that question the relationship between humans and technology through art. In 2025, the youth exchange took place at the Ars Electronica Festival, the center of this partnership.
Both students, Nagy-Hera Miruna and Stănescu Maia Gabriela, stood out during the Media Art Prize Only Tomorrow 2025 project. Maia Stănescu took part in the competition and won the Special Prize offered by the association, which gave her the opportunity to join the Youth Exchange – Ars Electronica program. Nagy-Hera Miruna, thanks to her impactful social media volunteer work promoting the competition, represented the association at the festival.
They both participated in creative workshops, visited exhibitions within the festival, and interacted with young participants from Austria, Hungary, Germany, and other countries — gaining a valuable intercultural experience and new perspectives on socially engaged art and emerging technologies.
How was the Ars Electronica experience for you?
Nagy-Hera Miruna: „It was overwhelming in the best possible way. Everything was on another level — from the budget and logistics to the way of thinking and innovation. I took part in various workshops, from protest stickers and a drag workshop to collage animation. On the last day, we had free time to explore the festival and the city. I really loved the atmosphere; everyone was close in age, so it was easy to communicate and make friends.”
Stănescu Maia Gabriela: „It was amazing the closest experience I’ve had so far to an artist get-together. I’ve been to an art camp before, but it doesn’t compare, even without considering the festival aspect. The workshops were well organized but very flexible — if I wanted to eat or take a walk, I could do that without waiting for a fixed break. As long as we had a finished project at the end, we could work at our own pace. That kind of program really stimulated my creativity.”
Which installations or projects impressed you the most?
Nagy-Hera Miruna: „One of them was an interactive exhibit about personal data. Your face was scanned, and then an algorithm analyzed whether you were dangerous or not. They printed your face and sent it down a conveyor belt, and at the end, you received a percentage showing your ‘trust level.’ It was very intense, especially because it felt so official and real. I also liked a digital shamanism installation where coding was combined with ancient ritual elements, recruiting participants into a collective experience. There was also a computer made out of air and water by a Romanian artist. It was built inside plexiglass and, to me, resembled a human organism — it made me think about how blood circulates through the body. Another spectacular piece was an installation with colored lamps connected to sensors on the festival building. Every time two people shook hands, a certain color appeared; if they kissed, another one showed up. In the end, a statistic of all interactions was displayed. I found it fascinating but also a bit strange because people were being monitored without fully understanding how.”
Stănescu Maia Gabriela: “What impressed me the most was an installation with robot dogs kept on leashes. I thought it had a very relevant social theme, especially for Romania, and it was perfectly executed. A striking detail was that their muzzles, usually round, were replaced with a kind of metallic grid, resembling a cage. The space also mattered — it was shown in a bunker-like area, and the echo of chains and barking through the speakers hit your ears hard. You could physically feel what the dog was going through. Unfortunately, I didn’t catch the artist’s name, but the experience was incredibly powerful.”
You also attended performances. Which one stood out the most?
Nagy-Hera Miruna: „There was a very unusual and memorable one: two performers staged a boxing match between ‘Elon’ and ‘Zucc’ — Elon Musk and Mark Zuckerberg. They stripped down, wrote their names on their bodies, and fought on stage every day. The audience was encouraged to cheer for one or the other. In the end, regardless of who won, the same message appeared: ‘Palantir wins.’ It was an ironic commentary on the dominance of big tech corporations.”
What did you think of the people you met there?
Nagy-Hera Miruna: „What I appreciated most was that the artists weren’t eccentric or unapproachable as one might expect. They were very humble and open, even though they were creating extraordinary projects based on complex research. They explained patiently and communicated warmly with the public. I really liked that attitude, it was a friendly environment where you truly felt you could learn and discover new things.”
At the Media Art Prize Only Tomorrow Arad exhibition, two artists from Austria and Hungary brought forward perspectives that were seemingly different yet surprisingly complementary in their view of the world we live in.
Sophie Kurz, a fashion student from Austria, won the U19 – Create Your World competition, part of the Prix Ars Electronica, one of the world’s most prestigious art, technology, and society awards. Her project combines photography with fashion design, exploring the beauty of small everyday details. Alongside her, Balázs Szélig, a young Hungarian technology enthusiast, presented an innovative wireless timing system for sports competitions, focused on simplicity and efficiency. He won the <19 Shape Your World! competition organized by C³: Center for Culture & Communication Foundation in Budapest, Hungary.
For Sophie, the experience in Arad was full of unexpected discoveries.
Sophie Kurz: „It was my first time visiting Romania, and I came completely alone. I’ll admit, I was both curious and nervous. But I received so much support even before arriving that I immediately felt safe. Nita and her students were amazing — they guided me around the city and showed me its beautiful places.”
She found Arad to be charming and welcoming: “It’s a small city, but it has a special energy. I loved Simona’s gallery and how art hides within old buildings. I like that kind of slightly decayed architecture, it has its own beauty.”
Did anything in Arad or Romania remind you of the quiet, everyday beauty that inspired your project Detail in Life?
Sophie Kurz: „Yes, art is everywhere. I love old architecture, even when it’s crumbling. On the evening after the exhibition, I saw a yellow house bathed in sunset light — it glowed like a painting. Later, I opened the window of my hotel room and heard crickets. It reminded me of my childhood in Hungary. It was a small detail, but it meant a lot to me. It confirmed my idea: beauty is everywhere, in the smallest moments, if we know how to look.”
Her project Detail in Life isn’t a classic photo exhibition but rather expressed through fashion. Sophie prints her personal photographs on T-shirts and overlays them with tulle, a translucent fabric: „For me, tulle symbolizes lightness, the flow of life. It’s how I united two passions — fashion and photography — and gave artistic meaning to something personal.”
More than an aesthetic exercise, her work has a philosophical side: „I believe that when you create art, you work with yourself. You learn to listen to your emotions and to trust yourself. The artistic process brings inner peace, and that’s why I think art can help reduce tensions in society.”
In Arad, she appreciated the audience’s openness: „Everyone was so warm and receptive. People really listened to my presentation, and that made me happy. I felt I was in a safe space where my voice mattered. I wish we had more exhibitions like this for high school students in Austria.”
What message would you give to young Romanian artists who, like you, seek beauty in everyday life?
Sophie Kurz: „I know how hard it is to stay fully present. But I want us to remember not to forget the child within us — the one who played outside carefree, without phones or distractions. We often overlook small, beautiful moments, like a 30-second walk through a field of flowers that could fill us with gratitude. Let’s use our senses and change our perspective to truly see, hear, and feel these tiny daily wonders. Awareness can bring us deep gratitude if we allow ourselves to embrace it.”
In contrast to Sophie’s poetic approach, Balázs brought to Arad a purely technical project, a wireless timing system for sports competitions. Yet behind this invention lies the same desire to respond to real needs through simple, effective ideas.
Balázs Szélig: „It was my first time in Romania, and everything was interesting for me. The presentation went well, and I enjoyed interacting with the audience and other students. I discovered an art community different from Hungary’s but very open-minded.”
How did you find the art and media scene in Arad compared to Hungary?
Balázs Szélig: „In Hungary, the competitions we join are more varied — they can include video games, mobile apps, robotics, or digital art. In Romania, the event was more focused on artistic projects with social messages. I really appreciated that focus.”
His project started from a practical need: „My brother is part of a sports association similar to Ninja Warrior. They needed a timing system, so I decided to build one. It has just two buttons — START and STOP — which communicate wirelessly. Organizers can track the competition through a simple web interface. I wanted it to be affordable, intuitive, and professional at the same time.”
The jury highlighted his respect for the ‘KISS – Keep It Simple, Stupid’ principle. Balázs laughs: „For me, it came naturally. I study programming and try to write code that’s clean and efficient. I think if you keep things simple, people can understand and use them more easily.”
Although he doesn’t consider himself “very artistic,” his visit to Romania inspired him to think more creatively: „I’m considering creating a project that combines IT algorithms with visual patterns to generate digital art from real data. This experience showed me that technology and art can truly work together.”
For the future, Balázs plans to improve his system with wireless tracking chips to eliminate manual buttons: „That would make the system more professional — maybe even market-ready.”
What advice would you give to young people in Romania or elsewhere who want to start technological or creative projects but don’t know where to begin?
Balázs Szélig: „Don’t be afraid to start something unique or even weird. If you fail, it’s just one small step toward success. Trust yourself, think offline, take notes on paper, plan your ideas. Learn to meditate and to create — not just consume digital content. Perseverance and self-confidence are key.”
About the Project
Media Art Prize – Only Tomorrow is the first media art competition dedicated to teenagers from Arad. It is part of an educational and cultural program promoting digital artistic expression and critical reflection on the present and the future. The project is organized by the Only Tomorrow Association and co-funded by the Administration of the National Cultural Fund (AFCN). The project does not necessarily represent the position of the Administration of the National Cultural Fund. AFCN is not responsible for the project’s content or the way its results may be used. These are entirely the responsibility of the funding beneficiary. Media Art Prize – Only Tomorrow is a project by Only Tomorrow Association, dedicated to supporting contemporary art education and promoting young artists.
Only Tomorrow Association is a non-governmental organization founded in 2022 in Arad, Romania. It promotes transdisciplinary projects at the intersection of art, education, technology, and ecology. Its goal is to create innovative contexts for learning and artistic expression, aimed especially at young people and educators.
Partners
Ars Electronica Festival (AT), „Moise Nicoară” National College Arad, „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” National College Arad, „Sabin Drăgoi” College of Arts Arad, „Elena Ghiba Birta” National College Arad, Arad Museum Complex, „Alexandru D. Xenopol” Arad County Library, ArtCrowd Association Bucharest, Faculty of Design – „Aurel Vlaicu” University of Arad.
Sponsor
EATON
Text de / text by: Denisa Ruzsa
