Sam Bunn observă absența unor perspective pozitive în ficțiunea speculativă în timp ce lucra la un proiect cu buget limitat ce încerca să refacă filmul “Terminator” cu un “twist”, în loc să caute să distrugă omenirea, super inteligența se îndrăgostește și vrea să o salveze.
“Să discuți despre prespective pozitive împărtășite a devenit acum un taboo.Acum climatul este diferit, însă artiștii sunt puțin blocați” deoarece partea practică a procesului artistic presupune să observarea unor creații artistice din trecut și reciclarea lor. Iar dacă nu există exemple istorice a unor perspective pozitive împărtășite în film sau în ficțiune, atunci artiști au surse de inspirație foarte limitate.” (Sam Bunn)
Sam Bunn propune o soluție pentru generarea unor perspective pozitive, prin “infrastructura diferențelor”.
Fundațiile subiacente ale unei societăți, infrastructura evidentă rămâne totuși oarecum ascunsă de parcă ar fii fost țesută în materialitatea spațiului pe care le ocupă comunitățile. Infrastructurile sunt în permanență utilizate, în reparații, în dezvoltare sau în curs de degradare.
Materialitatea infrastructurii este constituită din suprafețe dure, precum drumuri, căi ferate, sisteme de canalizare, de drenaj sua porturi ori aeroporturi, căi de comunicare și sisteme birocratice.
Sam Bunn propune câteva lucrări de referință pentru documentarea unor perspective pozitive.
“Utopia” de Thomas More, este prezentată de către Sam ca fiind cea mai importantă dovadă a ceea ce poate să genereze utopia ficțională. Pentru a crea utopii, ne putem pune întrebarea “Cum ar putea lumea noastră să fie un loc mai bun pentru oameni și pentru toate celelalte forme de viață cu care împațim planeta.?”
“A short fiction for the Agricultural Bank in Timișoara” este proiectul artistic pe care Sam Bunn alături de Ruth și Severin il prezintă la expoziția “Laborator Speculativ DM”.
Cei trei plasează “Banka Agricolă” din Piața Libertății din Timișoara într-un viitor pozitiv, transformând-o într-o cantină “West City Canteen”.
Banca Agricolă este reimaginată ca fiind un loc în care se mănâncă însă nu un restaurant ceva care să contrabalanzeze cel mai imporant loc de luat masa din oraș, McDonalds.
“West City Canteen” este locul în care oricine își dorește să ia masa, unde oricine participă la prepararea hranei cu mândrie și implicare.
Exercițiu de imaginație: atunci când mergi să iei masa la “West City Canteen” trebuie să parcurgi grădina de legume din care se procură materia primă pentu hrana gătită în buctatriile cantinei, poți observa procesul de transformare a legumelor în hrană și poți interacționa cu personalul cantinei. Cantina pune la dispozitie spații de relaxare, de socializare. Pe scurt scopul clădirii este pus în slujba comunității, oferind chiar și școlarizare pentru cine dorește să învețe să prepare hrană.
Severin, unul dinte artiști s-a focusat pe prezicerea viitorului, având în vedere comuntățile Roma și dificultățile pe care aceștia le întâmpină în societatea actuală. Astfel că rolul de îngrijitori a pădurilor revine comunității Roma.
Ruth, cealaltă artistă implicată în proiect expune pe capitalistul austriac Gerald Schweighofer și implicarea sa în distrugerea patrimoniului forstrier românesc, astfel că o parte din pădurea însăși, rețeaua de micelii, observă și înregistrează ceea ce se petrece în păduri oferind protecție acestora împotriva lăcomiei capitaliste.
Leave a Reply